xz(1)

Utilizarea memoriei

Cantitatea de memorie utilizată de xz variază de la câteva sute de kiloocteți la câțiva gigaocteți, în funcție de opțiunile de comprimare. Opțiunile utilizate la comprimarea unui fișier determină cerințele de memorie ale instrumentului de decomprimare. De obicei, instrumentul de decomprimare are nevoie de 5% până la 20% din cantitatea de memorie de care a avut nevoie instrumentul de comprimare la crearea fișierului. De exemplu, decomprimarea unui fișier creat cu xz -9 necesită în prezent 65Mio de memorie. Totuși, este posibil să aveți fișiere .xz care necesită câțiva gigaocteți de memorie pentru decomprimare.

În special utilizatorii de sisteme mai vechi pot considera deranjantă posibilitatea unei utilizări foarte mari a memoriei. Pentru a preveni surprizele neplăcute, xz are încorporat un limitator de utilizare a memoriei, care este dezactivat implicit. În timp ce unele sisteme de operare oferă modalități de a limita utilizarea memoriei proceselor, bazarea pe aceasta nu a fost considerată a fi suficient de flexibilă (de exemplu, utilizarea ulimit(1) pentru a limita memoria virtuală tinde să paralizeze mmap(2)EN).

Limitatorul de utilizare a memoriei poate fi activat cu opțiunea din linia de comandă --memlimit=limita. Adesea este mai convenabil să activați limitatorul în mod implicit prin definirea variabilei de mediu XZ_DEFAULTS, de exemplu, XZ_DEFAULTS=--memlimit=150MiB. Este posibil să stabiliți limitele separat pentru comprimare și decomprimare folosind --memlimit-compress=limita și --memlimit-decompress=limita. Utilizarea acestor două opțiuni în afara XZ_DEFAULTS este foarte rar utilă, deoarece o singură rulare a xz nu poate face atât comprimarea, cât și decomprimarea și --memlimit=limita (sau -M limita ) este mai scurt de tastat pe linia de comandă.

Dacă limita de utilizare a memoriei specificată este depășită la decomprimare, xz va afișa o eroare și decomprimarea fișierului va eșua. Dacă limita este depășită la comprimare, xz va încerca să reducă valorile stabilite astfel încât limita să nu mai fie depășită (cu excepția cazului în care se utilizează opțiunea --format=raw sau --no-adjust). În acest fel, operațiunea nu va eșua decât dacă limita stabilită este foarte mică. Scalarea valorilor stabilite se face în pași care nu se potrivesc cu valorile prestabilite ale nivelului de comprimare, de exemplu, dacă limita este doar puțin mai mică decât cantitatea necesară pentru xz -9, valorile stabilite vor fi reduse doar puțin , nu până la valoarea prestabilită a lui xz -8.

Concatenare și completare (prin umplere cu octeți nuli) cu fișiere .xz

Este posibil să concatenați fișierele .xz așa cum sunt. xz va decomprima astfel de fișiere ca și cum ar fi un singur fișier .xz.

Este posibil să se introducă umplutură între părțile concatenate sau după ultima parte. Umplutura trebuie să fie compusă din octeți nuli, iar dimensiunea umpluturii trebuie să fie un multiplu de patru octeți. Acest lucru poate fi util, de exemplu, dacă fișierul .xz este stocat pe un mediu care măsoară dimensiunile fișierelor în blocuri de 512 de octeți.

Concatenarea și completarea nu sunt permise cu fișierele .lzma sau fluxurile brute.

Sufixe de numere întregi și valori speciale

În majoritatea locurilor în care este de așteptat un număr întreg ca argument, un sufix opțional este acceptat pentru a indica cu ușurință numerele întregi mari. Nu trebuie să existe spațiu între numărul întreg și sufix.

KiB

Înmulțește numărul întreg cu 1.024 (2^10). Ki, k, kB, K și KB sunt acceptate ca sinonime pentru KiB.

MiB

Înmulțește numărul întreg cu 1,048,576 (2^20). Mi, m, M, și MB sunt acceptate ca sinonime pentru MiB.

GiB

Înmulțește numărul întreg cu 1,073,741,824 (2^30). Gi, g, G, și GB sunt acceptate ca sinonime pentru GiB.

Valoarea specială max poate fi utilizată pentru a indica valoarea maximă întreagă suportată de opțiune.

Mod de operare

Dacă sunt date mai multe opțiuni de mod de funcționare, ultima dintre ele, este cea care va avea efect.

-z, --compress

Comprimare. Acesta este modul de operare implicit atunci când nu este specificată nicio opțiune de mod de funcționare și nici un alt mod de operare nu este implicat din numele comenzii (de exemplu, unxz implică --decompress).

-d, --decompress, --uncompress

Decomprimare.

-t, --test

Testează integritatea fișierelor comprimate. Această opțiune este echivalentă cu --decompress --stdout cu excepția faptului că datele decomprimate sunt înlăturate în loc să fie scrise la ieșirea standard. Nu sunt create sau eliminate fișiere.

-l, --list

Afișează informații despre fișiere comprimate. Nu are loc nicio decomprimare la ieșire și nu sunt create sau eliminate fișiere. În modul listă, programul nu poate citi datele comprimate din intrarea standard sau din alte surse care nu pot fi căutate.

Listarea implicită arată informații de bază despre fișiere, câte un fișier pe linie. Pentru a obține informații mai detaliate, utilizați și opțiunea --verbose. Pentru și mai multe informații, utilizați opțiunea --verbose de două ori, dar rețineți că acest lucru poate fi lent, deoarece obținerea tuturor informațiilor suplimentare necesită multe căutări. Lățimea ieșirii detaliate depășește 80 de caractere, deci canalizarea ieșirii către, de exemplu, less -S poate fi convenabilă dacă terminalul nu este suficient de lat.

Ieșirea exactă poate varia între versiunile xz și diferitele localizări(configurările regionale). Pentru ieșiri care pot fi citite de mașină, ar trebui utilizată opțiunea --robot --list.

Modificatori de operare

-k, --keep

Nu șterge fișierele de intrare.

Începând cu xz 5.2.6, această opțiune face ca xz să comprime sau să decomprime, chiar dacă intrarea este o legătură simbolică către un fișier obișnuit, are mai mult de-o legătură dură sau are marcați biții setuid, setgid sau bitul lipicios. Biții setuid, setgid și bitul lipicios nu sunt copiați în fișierul țintă. În versiunile anterioare acest lucru se făcea numai cu ajutorul opțiunii --force.

-f, --force

Această opțiune are mai multe efecte:

-c, --stdout, --to-stdout

Scrie datele comprimate sau decomprimate la ieșirea standard în loc de într-un fișier. Aceasta implică --keep.

--single-stream

Decomprimă numai primul flux .xz și ignoră în tăcere posibilele date de intrare rămase în urma fluxului. În mod normal, astfel de resturi rămase face ca xz să afișeze o eroare.

xz nu decomprimă niciodată mai mult de un flux din fișierele .lzma sau din fluxurile brute, dar această opțiune face ca xz să ignore posibilele resturi de date rămase după fișierul .lzma sau fluxul brut.

Această opțiune nu are efect dacă modul de funcționare nu este --decompress sau --test.

--no-sparse

Dezactivează crearea de fișiere dispersate. În mod implicit, dacă decomprimă într-un fișier obișnuit, xz încearcă să facă fișierul dispersat dacă datele decomprimate conțin secvențe lungi de zerouri binare. De asemenea, funcționează atunci când scrie la ieșirea standard, atâta timp cât ieșirea standard este conectată la un fișier obișnuit și sunt îndeplinite anumite condiții suplimentare pentru a o face în siguranță. Crearea de fișiere dispersate poate economisi spațiu pe disc și poate accelera decomprimarea prin reducerea cantității de date de In/Ieș pe disc.

-S .suf, --suffix=.suf

Când comprimă, utilizează .suf ca sufix pentru fișierul țintă în loc de .xz sau .lzma. Dacă nu scrie la ieșirea standard și fișierul sursă are deja sufixul .suf, este afișat un avertisment și fișierul este omis.

Când decomprimă, recunoaște fișierele cu sufixul .suf în plus față de fișierele cu sufixul .xz, .txz, .lzma, .tlz sau .lz. Dacă fișierul sursă are sufixul .suf, sufixul este eliminat pentru a obține numele fișierului țintă.

La comprimarea sau decomprimarea fluxurilor brute (--format=raw), sufixul trebuie să fie întotdeauna specificat, cu excepția cazului în care se scrie la ieșirea standard, deoarece nu există un sufix implicit pentru fluxurile brute.

--files[=fișier]

Citește numele fișierelor de procesat din fișier; dacă fișierul este omis, numele fișierelor sunt citite de la intrarea standard. Numele de fișiere trebuie să fie terminate cu caracterul de linie nouă. O liniuță (-) este luată ca nume de fișier obișnuit; nu înseamnă intrarea standard. Dacă numele de fișiere sunt date și ca argumente în linia de comandă, ele sunt procesate înainte ca numele fișierelor să fie citite din fișier.

--files0[=fișier]

Această opțiune este identică cu --files[=fișier], cu excepția faptului că fiecare nume de fișier trebuie să fie terminat cu caracterul nul.

Formatul de bază al fișierului și opțiunile de comprimare

-F format, --format=format

Specifică formatul fișierului pentru comprimare sau decomprimare:

-C verificarea, --check=verificarea

Specifică tipul verificării integrității. Verificarea este calculată din datele necomprimate și stocată în fișierul .xz. Această opțiune are efect numai la comprimarea în format .xz; formatul .lzma nu acceptă verificări de integritate. Verificarea integrității (dacă există) este efectuată atunci când fișierul .xz este decomprimat.

Tipuri de verificare acceptate:

Integritatea antetelor .xz este întotdeauna verificată cu CRC32. Nu este posibilă modificarea sau dezactivarea acesteia.

--ignore-check

Nu efectuează verificarea integrității datelor comprimate la decomprimare. Valorile CRC32 din antetele .xz vor fi însă verificate normal.

Nu utilizați această opțiune decât dacă știți ce faceți. Motive posibile pentru a utiliza această opțiune:

-0 ... -9

Selectează un nivel prestabilit de comprimare. Valoarea implicită este -6. Dacă sunt specificate mai multe niveluri prestabilite, ultimul are efect. Dacă a fost deja specificat un lanț de filtre personalizat, specificarea unui nivel prestabilit de comprimare șterge lanțul de filtre personalizat.

Diferențele dintre valorile prestabilite sunt mai semnificative decât cu gzip(1)EN și bzip2(1)EN. Valorile de comprimare selectate determină cerințele de memorie ale instrumentului de decomprimare, astfel încât utilizarea unui nivel prea mare prestabilit ar putea face „dureroasă” decomprimarea fișierului pe un sistem vechi cu puțină memorie RAM. Mai exact, nu este o idee bună să folosiți orbește -9 pentru tot așa cum se întâmplă adesea cu gzip(1)EN și bzip2(1)EN.

Pe același hardware, viteza de decomprimare este aproximativ un număr constant de octeți de date comprimate pe secundă. Cu alte cuvinte, cu cât comprimarea este mai bună, cu atât decomprimarea va fi de obicei mai rapidă. Aceasta înseamnă, de asemenea, că valoarea de la ieșire a cantității de date necomprimate produsă pe secundă poate varia foarte mult.

Următorul tabel rezumă caracteristicile valorilor prestabilite:

Descrieri coloane:

-e, --extreme

Utilizează o variantă mai lentă a nivelului prestabilit de comprimare selectat (-0 ... -9) pentru a obține un raport de comprimare puțin mai bun, dar din nefericire, acest lucru îl poate înrăutăți. Utilizarea memoriei pentru decomprimare nu este afectată, dar utilizarea memoriei la comprimare crește puțin la nivelurile prestabilite -0 ... -3.

Deoarece există două valori prestabilite cu dimensiuni ale dicționarului de 4Mio și 8Mio, valorile prestabilite -3e și -5e folosesc configurări puțin mai rapide (CPUComp mai mic) decât -4e și -6e, respectiv. În acest fel, nu există două nivele prestabilite identice.

De exemplu, există un total de patru nivele prestabilite care folosesc dicționarul 8Mio, a căror ordine de la cel mai rapid la cel mai lent este -5, -6, -5e și -6e .

--fast

--best

Acestea sunt alias de opțiuni, oarecum înșelătoare pentru -0 și, respectiv, -9. Acestea sunt furnizate numai pentru compatibilitatea cu LZMA Utils. Evitați utilizarea acestor opțiuni.

--block-size=dimensiunea

Când comprimă în formatul .xz, împarte datele de intrare în blocuri de dimensiunea octeți. Blocurile sunt comprimate independent unul de celălalt, ceea ce ajută în modul cu mai multe fire de execuție și face posibilă decomprimarea cu acces aleatoriu limitat. Această opțiune este de obicei folosită pentru a suprascrie dimensiunea implicită a blocului în modul cu mai multe fire de execuție, dar această opțiune poate fi folosită și în modul cu un singur fir de execuție.

În modul cu mai multe fire de execuție, aproximativ de trei ori dimensiunea de octeți vor fi alocați în fiecare fir pentru stocarea intrării și ieșirii. Dimensiunea implicită este de trei ori dimensiunea dicționarului LZMA2 sau 1Mio, oricare dintre acestea este mai mare. În mod obișnuit, o valoare bună este de două la patru ori dimensiunea dicționarului LZMA2 sau de cel puțin 1Mio. Utilizarea unei dimensiuni mai mici decât dimensiunea dicționarului LZMA2 este o risipă de memorie RAM, deoarece atunci memoria tampon a dicționarului LZMA2 nu va fi niciodată utilizată pe deplin. Dimensiunile blocurilor sunt stocate în antetele blocurilor, pe care o versiune viitoare a xz le va folosi pentru decomprimarea cu mai multe fire de execuție.

În modul cu un singur fir de execuție, nicio divizare a blocurilor nu se face în mod implicit. Folosirea acestei opțiuni nu afectează utilizarea memoriei. Nu sunt stocate informații despre dimensiune în antetele blocurilor, astfel încât fișierele create în modul cu un singur fir de execuție nu vor fi identice cu fișierele create în modul cu mai multe fire de execuție. Lipsa informațiilor despre dimensiune înseamnă, de asemenea, că o versiune viitoare de xz nu va putea decomprima fișierele în modul cu mai multe fire de execuție.

--block-list=dimensiuni

Atunci când comprimă în formatul .xz, începe un nou bloc după intervalele specificate, de date necomprimate.

Dimensiunile necomprimate ale blocurilor sunt specificate ca o listă separată prin virgule. Omiterea unei dimensiuni (două sau mai multe virgule consecutive) este o prescurtare pentru a folosi dimensiunea blocului anterior.

Dacă fișierul de intrare este mai mare decât suma dimensiunilor, ultima valoare din dimensiuni se repetă până la sfârșitul fișierului. O valoare specială de 0 poate fi utilizată ca ultima valoare pentru a indica faptul că restul fișierului ar trebui să fie codificat ca un singur bloc.

Dacă se specifică dimensiuni care depășesc dimensiunea blocului codificatorului (fie valoarea implicită în modul fire de execuție, fie valoarea specificată cu opțiunea --block-size=dimensiune), codificatorul va crea blocuri suplimentare păstrând în același timp limitele specificate în dimensiuni. De exemplu, dacă se specifică --block-size=10MiB --block-list=5MiB,10MiB,8MiB,12MiB,24MiB iar fișierul de intrare este de 80Mio, se vor obține 11 blocuri de: 5, 10, 8, 10, 2, 10, 10, 4, 10, 10 și 1Mio.

În modul cu mai multe fire de execuție, dimensiunile blocurilor sunt stocate în antetele blocurilor. Acest lucru nu se face în modul cu un singur fir de execuție, astfel încât ieșirea codificată nu va fi identică cu cea a modului cu mai multe fire de execuție.

--flush-timeout=timp_limită

La comprimare, dacă au trecut mai mult de timp_limită milisecunde (un întreg pozitiv) de la curățarea anterioară și citirea mai multor intrări s-ar bloca, toate datele de intrare în așteptare sunt eliminate din codificator și puse la dispoziție în fluxul de ieșire. Acest lucru poate să fie util dacă xz este utilizat pentru a comprima datele care sunt transmise în flux printr-o rețea. Valorile mici de timp_limită fac datele disponibile la capătul de recepție cu o mică întârziere, dar valorile mari de timp_limită oferă un raport de comprimare mai bun.

Această caracteristică este dezactivată în mod implicit. Dacă această opțiune este specificată de mai multe ori, ultima este cea care se ia în considerare. Valoarea specială a lui timp_limită de 0, poate fi utilizată pentru a dezactiva în mod explicit această caracteristică.

Această caracteristică nu este disponibilă în sistemele non-POSIX.

Această caracteristică este încă experimentală. În prezent, xz este nepotrivit pentru decomprimarea fluxului în timp real datorită modului în care xz utilizează memoria tampon.

--memlimit-compress=limita

Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru comprimare. Dacă această opțiune este specificată de mai multe ori, ultima va avea efect.

Dacă parametrii de comprimare depășesc limita, xz va încerca să ajusteze parametrii scăzând valorile acestora, astfel încât limita să nu mai fie depășită și va afișa o notificare că ajustarea automată a fost efectuată. Ajustările se fac în această ordine: reducerea numărului de fire, trecerea la modul un singur fir de execuție dacă chiar și un singur fir în modul cu mai multe fire de execuție depășește limita și, în final, reducerea dimensiunii dicționarului LZMA2.

Când comprimă cu opțiunea --format=raw sau dacă a fost specificată opțiunea --no-adjust, numai numărul de fire poate fi redus, deoarece se poate face fără a afecta rezultatul comprimării.

Dacă limita nu poate fi îndeplinită chiar și cu ajustările descrise mai sus, este afișată o eroare și xz va ieși cu starea de ieșire 1.

Limita poate fi specificata în mai multe moduri:

Pentru xz pe 32 de biți există un caz special: dacă limita ar fi peste 4020MiB, limita este stabilită la 4020MiB. Pe MIPS32 este stabilită în schimb la 2000MiB. (Valorile 0 și max nu sunt afectate de acest lucru. O caracteristică similară nu există pentru decomprimare.) Acest lucru poate fi util atunci când un executabil pe 32 de biți are acces la un spațiu de adrese de 4Gio (2Gio pe MIPS32), se speră că nu produce daune în alte situații.

Consultați și secțiunea Utilizarea memoriei.

--memlimit-decompress=limita

Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru decomprimare. Acest lucru afectează și modul --list. Dacă operațiunea nu este posibilă fără a depăși limita, xz va afișa o eroare și decomprimarea fișierului va eșua. Consultați --memlimit-compress=limita pentru modalitățile posibile de a specifica limita.

--memlimit-mt-decompress=limita

Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru decomprimarea cu mai multe fire de execuție. Acest lucru poate afecta doar numărul de fire de execuție; acest lucru nu îl va face niciodată pe xz să refuze decomprimarea unui fișier. Dacă limita este prea scăzută pentru a permite orice mod cu mai multe fire de execuție, limita este ignorată și xz va continua în modul cu un singur fir de execuție. Rețineți că, dacă se folosește și opțiunea --memlimit-decompress, se va aplica întotdeauna atât modurilor cu un singur fir de execuție, cât și modurilor cu mai multe fire de execuție și astfel limita efectivă pentru modul cu mai multe fire de execuție nu va fi niciodată mai mare decât limita stabilită cu opțiunea --memlimit-decompress.

Spre deosebire de celelalte opțiuni de limită de utilizare a memoriei, opțiunea --memlimit-mt-decompress=limita are o limită implicită specifică sistemului. Comanda xz --info-memory poate fi folosită pentru a vedea valoarea curentă.

Această opțiune și valoarea ei implicită există deoarece, fără nicio limită, decomprimarea cu (mai multe) fire de execuție ar putea ajunge să aloce o cantitate „nebună” de memorie cu unele fișiere de intrare. Dacă limita implicită este prea scăzută pe sistemul dumneavoastră, nu ezitați să creșteți limita, dar niciodată să nu o stabiliți la o valoare mai mare decât cantitatea de memorie RAM utilizabilă și cu niște fișiere de intrare adecvate, xz va încerca să utilizeze acea cantitate de memorie chiar și cu un număr redus de fire de execuție. Rularea lui xz cu depășirea cantității de memorie fizice(RAM) sau a celei de interschimb(swap) nu va îmbunătăți performanța de decomprimare.

Consultați opțiunea --memlimit-compress=limita pentru modalități posibile de a specifica limita. Stabilirea limitei la 0 restabilește limita la valoarea implicită specifică sistemului.

-M limita, --memlimit=limita, --memory=limita

Aceasta este echivalentă cu specificarea opțiunilor: --memlimit-compress=limita --memlimit-decompress=limita --memlimit-mt-decompress=limita.

--no-adjust

Afișează o eroare și iese dacă limita de utilizare a memoriei nu poate fi îndeplinită fără ajustarea parametrilor care afectează ieșirea comprimată. Adică, acest lucru împiedică xz să comute codificatorul din modul cu mai multe fire de execuție în modul cu un singur fir de execuție și să reducă dimensiunea dicționarului LZMA2. Chiar și atunci când această opțiune este utilizată, numărul de fire de execuție poate fi redus pentru a îndeplini limita de utilizare a memoriei, deoarece aceasta nu va afecta comprimarea.

Ajustarea automată este întotdeauna dezactivată la crearea fluxurilor brute (--format=raw).

-T număr, --threads=număr

Specifică numărul de fire de execuție de utilizat. Stabilirea numărului la valoarea specială 0, face ca xz să utilizeze până la atâtea fire de execuție câte procesoare sunt în sistem. Numărul real de fire de execuție poate fi mai mic decât număr dacă fișierul de intrare nu este suficient de mare pentru a trece la modul cu mai multe fire de execuție cu parametrii dați, sau dacă folosirea mai multor fire de execuție ar depăși limita de utilizare a memoriei.

Operațiile de comprimare cu un singur fir de execuție și cele cu mai multe fire de execuție produc ieșiri diferite. Comprimarea cu un singur fir de execuție va oferi cea mai mică dimensiune a fișierului, dar numai ieșirea de la comprimarea cu mai multe fire de execuție poate fi decomprimată folosind mai multe fire. Stabilirea numărului la 1 va determina ca xz să folosească modul cu un singur fir de execuție. Stabilirea numărului la orice altă valoare, inclusiv 0, va determina ca xz să folosească comprimarea cu mai multe fire de execuție chiar dacă sistemul acceptă doar un fir hardware. (xz 5.2.x folosește modul cu un singur fir de execuție în această situație.)

Pentru a utiliza modul cu mai multe fire de execuție cu un singur fir, stabiliți numărul la +1. Prefixul + nu are efect cu alte valori decât 1. O limită de utilizare a memoriei poate face în continuare xz să treacă în modul cu un singur fir, cu excepția cazului în care este utilizată opțiunea --no-adjust. Suportul pentru prefixul + a fost adăugat în xz 5.4.0.

Dacă a fost solicitat un număr automat de fire și nu a fost specificată nicio limită de utilizare a memoriei, atunci o limită „maleabilă” implicită specifică sistemului va fi utilizată pentru a limita eventual numărul de fire de execuție. Este o limită „maleabilă” în sensul că este ignorată dacă numărul de fire devine unul, astfel o limită „maleabilă” nu va opri niciodată xz să comprime sau să decomprime. Această limită „maleabilă” implicită nu va face xz să treacă de la modul cu mai multe fire de execuție la modul cu un singur fir de execuție. Limitele active pot fi văzute rulând comanda xz --info-memory.

În prezent, singura metodă de procesare cu fire de execuție este împărțirea intrării în blocuri și comprimarea lor independent unul de celălalt. Dimensiunea implicită a blocului depinde de nivelul de comprimare și poate fi înlocuită cu opțiunea --block-size=dimensiune.

Decomprimarea cu fire de execuție funcționează numai pe fișierele care conțin mai multe blocuri cu informații despre dimensiune în antetele blocurilor. Toate fișierele suficient de mari comprimate în modul cu mai multe fire de execuție îndeplinesc această condiție, dar fișierele comprimate în modul cu un singur fir de execuție nu o îndeplinesc chiar dacă a fost folosită opțiunea --block-size=dimensiune.

Lanțuri de filtrare personalizate pentru instrumentul de comprimare

Un lanț de filtrare personalizat permite specificarea parametrilor de comprimare în detaliu, în loc să se bazeze pe cei asociați opțiunilor prestabilite. Când este specificat un lanț de filtrare personalizat, opțiunile prestabilite (-0 ... -9 și --extreme) de mai devreme din linia de comandă sunt uitate. Dacă o opțiune prestabilită este specificată după una sau mai multe opțiuni de lanț de filtrare personalizat, noua prestabilire intră în vigoare și opțiunile lanțului de filtrare personalizat, specificate mai devreme sunt uitate.

Un lanț de filtrare este comparabil cu conductele din linia de comandă. La comprimare, intrarea necomprimată merge la primul filtru, a cărui ieșire merge la următorul filtru (dacă există). Ieșirea ultimului filtru este scrisă în fișierul comprimat. Numărul maxim de filtre din lanț este de patru, dar de obicei un lanț de filtrare are doar unul sau două filtre.

Multe filtre au limitări în ceea ce privește locul în care se pot afla în lanțul de filtrare: unele filtre pot funcționa doar ca ultimul filtru din lanț, altele doar ca non-ultim filtru și unele funcționează în orice poziție din lanț. În funcție de filtru, această limitare este fie inerentă proiectării filtrului, fie există pentru a preveni problemele de securitate.

Un lanț de filtrare personalizat este specificat utilizând una sau mai multe opțiuni de filtrare în ordinea în care sunt cerute în lanțul de filtrare. Adică, ordinea opțiunilor de filtrare este semnificativă! La decodificarea fluxurilor brute (--format=raw), lanțul de filtrare este specificat în aceeași ordine în care a fost specificat la comprimare.

Filtrele iau opțiuni specifice filtrului ca o listă separată prin virgule. Virgulele suplimentare din opțiuni sunt ignorate. Fiecare opțiune are o valoare implicită, așa că trebuie să specificați numai cele pe care doriți să le modificați.

Pentru a vedea întregul lanț de filtre și opțiuni, utilizați xz -vv (adică folosiți --verbose de două ori). Acest lucru funcționează și pentru vizualizarea opțiunilor lanțului de filtre utilizate de valorile prestabilite.

--lzma1[=opțiuni]

--lzma2[=opțiuni]

Adaugă filtrul LZMA1 sau LZMA2 la lanțul de filtre. Aceste filtre pot fi folosite doar ca ultimul filtru din lanț.

LZMA1 este un filtru vechi, care este acceptat aproape exclusiv datorită formatului de fișier vechi .lzma, care acceptă numai LZMA1. LZMA2 este o versiune actualizată a LZMA1 pentru a rezolva unele probleme practice ale LZMA1. Formatul .xz folosește LZMA2 și nu acceptă deloc LZMA1. Viteza de comprimare și rapoartele LZMA1 și LZMA2 sunt practic aceleași.

LZMA1 și LZMA2 au același set de opțiuni:

La decodificarea fluxurilor brute (--format=raw), LZMA2 are nevoie doar de dimensiunea dicționarului. LZMA1 are nevoie de asemenea de lc, lp și pb.

--x86[=opțiuni]

--arm[=opțiuni]

--armthumb[=opțiuni]

--arm64[=opțiuni]

--powerpc[=opțiuni]

--ia64[=opțiuni]

--sparc[=opțiuni]

Adaugă un filtru de ramură/apel/salt (branch/call/jump ⟶ „BCJ”) la lanțul de filtre. Aceste filtre pot fi utilizate numai ca un filtru care nu este ultimul din lanțul de filtrare.

Un filtru BCJ convertește adresele relative din codul mașinii în omoloagele lor absolute. Acest lucru nu modifică dimensiunea datelor, dar crește redundanța, ceea ce poate ajuta LZMA2 să producă fișier .xz cu 0–15 % mai mic. Filtrele BCJ sunt întotdeauna reversibile, deci folosind un filtru BCJ pentru tipul greșit de date nu provoacă nicio pierdere de date, deși poate înrăutăți puțin raportul de comprimare. Filtrele BCJ sunt foarte rapide și folosesc o cantitate nesemnificativă de memorie.

Aceste filtre BCJ au probleme cunoscute legate de raportul de comprimare:

Seturi de instrucțiuni diferite au o aliniere diferită: fișierul executabil trebuie aliniat la un multiplu al acestei valori în datele de intrare pentru ca filtrul să funcționeze.

Deoarece datele filtrate prin BCJ sunt de obicei comprimate cu LZMA2, raportul de comprimare poate fi ușor îmbunătățit dacă opțiunile LZMA2 sunt definite pentru a se potrivi cu alinierea filtrului BCJ selectat. De exemplu, cu filtrul IA-64, este bine să stabiliți pb=4 sau chiar pb=4,lp=4,lc=0 cu LZMA2 (2^4=16). Filtrul x86 este o excepție; de obicei, este bine să rămână la alinierea implicită de patru octeți a LZMA2 atunci când se comprimă executabile x86.

Toate filtrele BCJ acceptă același opțiuni:

--delta[=opțiuni]

Adaugă filtrul Delta în lanțul de filtrare. Filtrul Delta poate fi folosit doar ca un filtru care nu este ultimul în lanțul de filtrare.

În prezent, este acceptat doar calculul delta simplu de octeți. Poate fi util la comprimarea, de exemplu, a imaginilor bitmap necomprimate sau a sunetului PCM necomprimat. Cu toate acestea, algoritmii cu scop special pot da rezultate semnificativ mai bune decât Delta + LZMA2. Acest lucru este valabil mai ales în cazul audio, care se comprimă mai repede și mai bine, de exemplu, cu flac(1).

Opțiuni acceptate:

Alte opțiuni

-q, --quiet

Suprimă avertismentele și notificările. Specificați acest lucru de două ori pentru a suprima și erorile. Această opțiune nu are niciun efect asupra stării de ieșire. Adică, chiar dacă o avertizare a fost suprimată, starea de ieșire pentru a indica o avertizare este încă utilizată.

-v, --verbose

Oferă informații detaliate. Dacă ieșirea de eroare standard este conectată la un terminal, xz va afișa un indicator de progres. Specificarea opțiunii --verbose de două ori, va avea ca rezultat oferirea de informații și mai detaliate.

Indicatorul de progres afișează următoarele informații:

Când ieșirea de eroare standard nu este un terminal, --verbose va face xz să imprime numele fișierului, dimensiunea comprimată, dimensiunea necomprimată, raportul de comprimare și, eventual, de asemenea, viteza și timpul scurs pe o singură linie la ieșirea de eroare standard după comprimarea sau decomprimarea fișierului. Viteza și timpul scurs sunt incluse numai atunci când operațiunea a durat cel puțin câteva secunde. Dacă operațiunea nu s-a încheiat, de exemplu, din cauza întreruperii din partea utilizatorului, se imprimă și procentul de completare dacă se cunoaște dimensiunea fișierului de intrare.

-Q, --no-warn

Nu comută starea de ieșire la 2 chiar dacă a fost detectată o condiție care merită avertizată. Această opțiune nu afectează nivelul de detaliere al informațiilor, astfel încât atât --quiet cât și --no-warn trebuie folosite pentru a nu afișa avertismente și pentru a nu modifica starea de ieșire.

--robot

Afișează mesajele într-un format care poate fi analizat de mașină. Acest lucru are scopul de a ușura scrierea interfețelor în care se dorește să se folosească xz în loc de liblzma, ceea ce poate fi cazul cu diferite scripturi. Ieșirea cu această opțiune activată este menită să fie stabilă în toate versiunile xz. Consultați secțiunea MOD ROBOT pentru detalii.

--info-memory

Afișează, într-un format care poate fi citit de om, câtă memorie fizică (RAM) și câte fire de execuție de procesor xz crede că are sistemul și limitele de utilizare a memoriei pentru comprimare și decomprimare și iese cu succes.

-h, --help

Afișează un mesaj de ajutor care descrie opțiunile cele mai frecvent utilizate și iese cu succes.

-H, --long-help

Afișează un mesaj de ajutor care descrie toate caracteristicile xz și iese cu succes

-V, --version

Afișează numărul versiunii xz și liblzma într-un format care poate fi citit de om. Pentru a obține rezultate analizabile de mașină, specificați --robot înainte de --version.

Versiunea

xz --robot --version va afișa numărul versiunii xz și liblzma în următorul format:

XZ_VERSION=XYYYZZZS
LIBLZMA_VERSION=XYYYZZZS

X

Versiunea majoră.

YYY

Versiunea minoră. Numerele pare sunt prezente în versiunile stabile. Numerele impare sunt prezente în versiunile alfa sau beta.

ZZZ

Nivelul de plasture(patch) pentru versiunile stabile sau doar un contor pentru versiunile de dezvoltare.

S

Stabilitate. 0 este alfa, 1 este beta și 2 este stabil. S trebuie să fie întotdeauna 2 atunci când AAA este par.

XYYYZZZS sunt aceleași pe ambele linii dacă xz și liblzma sunt din aceeași versiune XZ Utils.

Exemple: 4.999.9beta este 49990091 și 5.0.0 este 50000002.

Informații privind limita memoriei

xz --robot --info-memory afișează o singură linie cu multiple coloane separate prin tabulatoare:

1.

Cantitatea totală de memorie fizică (RAM) în octeți.

2.

Limita de utilizare a memoriei pentru comprimare în octeți (--memlimit-compress). O valoare specială de 0 indică configurarea implicită, care pentru modul cu un singur fir este la fel ca fără limită.

3.

Limita de utilizare a memoriei pentru decomprimare în octeți (--memlimit-decompress). O valoare specială de 0 indică configurarea implicită, care pentru modul cu un singur fir este la fel ca fără limită.

4.

Începând cu xz 5.3.4alpha: Utilizarea memoriei pentru decomprimarea cu mai multe fire în octeți (--memlimit-mt-decompress). Acesta nu este niciodată zero, deoarece o valoare implicită specifică sistemului afișată în coloana 5 este utilizată dacă nu a fost specificată în mod explicit nicio limită. De asemenea, aceasta nu este niciodată mai mare decât valoarea din coloana 3, chiar dacă a fost specificată o valoare mai mare cu --memlimit-mt-decompress.

5.

Începând cu xz 5.3.4alpha: o limită implicită de utilizare a memoriei specifică sistemului, care este utilizată pentru a limita numărul de fire de execuție atunci când se comprimă cu un număr automat de fire de execuție (--threads=0) și nicio limită de utilizare a memoriei nu fost specificată cu (--memlimit-compress). Aceasta este, de asemenea, utilizată ca valoare implicită pentru --memlimit-mt-decompress.

6.

Începând cu xz 5.3.4alpha: numărul de fire de execuție de procesor disponibile.

În viitor, rezultatul xz --robot --info-memory poate avea mai multe coloane, dar niciodată mai mult de o singură linie.

Modul listă

xz --robot --list utilizează o ieșire separată de tabulatori. Prima coloană a fiecărei linii are un șir care indică tipul de informații găsite pe acea linie:

name

Aceasta este întotdeauna prima linie când începe să se listeze un fișier. A doua coloană de pe linie este numele fișierului.

file

Această linie conține informații generale despre fișierul .xz. Această linie este întotdeauna tipărită după linia name.

stream

Acest tip de linie este utilizat numai atunci când a fost specificată opțiunea --verbose. Există tot atâtea linii stream câte fluxuri există în fișierul .xz.

block

Acest tip de linie este utilizat numai atunci când a fost specificată opțiunea --verbose. Există tot atâtea linii block câte blocuri există în fișierul .xz. Liniile block sunt afișate după toate liniile stream; tipurile diferite de linii nu sunt intercalate.

summary

Acest tip de linie este folosit numai atunci când opțiunea --verbose a fost specificată de două ori. Această linie este afișată după toate liniile block. Ca și linia file, linia summary conține informații generale despre fișierul .xz.

totals

Această linie este întotdeauna ultima linie din lista afișată la ieșire. Aceasta arată numărul total și dimensiunile.

Coloanele din liniile file:

Coloanele din liniile stream:

Coloanele din liniile block:

Dacă opțiunea --verbose a fost specificată de două ori, coloane suplimentare sunt incluse pe liniile block. Acestea nu sunt afișate cu o singură specificare a opțiunii --verbose, deoarece obținerea acestor informații necesită multe căutări și, prin urmare, poate fi lentă:

Coloanele din liniile summary:

Coloanele din linia totals:

Dacă opțiunea --verbose a fost specificată de două ori, pe linia totals sunt incluse coloane suplimentare:

Versiunile viitoare pot adăuga noi tipuri de linii și pot fi adăugate coloane noi la tipurile de linii existente, dar coloanele existente nu vor fi modificate.

Niveluri de comprimare prestabilite

Numerotarea nivelurilor de comprimare prestabilite nu este identică în xz și LZMA Utils. Cea mai importantă diferență este modul în care dimensiunile dicționarului sunt atribuite diferitelor niveluri prestabilite. Dimensiunea dicționarului este aproximativ egală cu memoria utilizată la decomprimare.

Diferențele de dimensiune a dicționarului afectează deasemenea cantitatea de memorie utilizată la comprimare dar există și alte diferențe între LZMA Utils și XZ Utils, care fac diferența și mai mare:

Nivelul prestabilit implicit în LZMA Utils este -7, în timp ce în XZ Utils este -6, deci ambele folosesc un dicționar de 8Mio în mod implicit.

Fișiere .lzma transmise în flux vs. netransmise în flux

Dimensiunea necomprimată a fișierului poate fi stocată în antetul .lzma. LZMA Utils face asta atunci când comprimă fișiere obișnuite. Alternativa este să marcați că dimensiunea necomprimată este necunoscută și să folosiți marcajul de sfârșit de încărcare pentru a indica unde ar trebui să se oprească decomprimarea. LZMA Utils folosește această metodă atunci când dimensiunea necomprimată nu este cunoscută, ceea ce este cazul, de exemplu, când se folosesc conducte.

xz acceptă decomprimarea fișierelor .lzma cu sau fără marcaj de sfârșit de încărcare, dar toate fișierele .lzma create de xz vor folosi marcajul de sfârșit de încărcare și vor avea dimensiunea necomprimată marcată ca necunoscută în antetul .lzma. Aceasta poate fi o problemă în unele situații mai puțin frecvente. De exemplu, un instrument de decomprimare .lzma încorporat într-un dispozitiv poate funcționa numai cu fișiere care au dimensiunea necomprimată cunoscută. Dacă întâmpinați această problemă, trebuie să utilizați LZMA Utils sau LZMA SDK pentru a crea fișiere .lzma cu dimensiunea necomprimată cunoscută.

Fișiere .lzma neacceptate

Formatul .lzma permite valori lc de până la 8 și valori lp de până la 4. LZMA Utils poate decomprima fișiere cu orice lc și lp, dar creează întotdeauna fișiere cu lc=3 și lp=0. Crearea de fișiere cu alte lc și lp este posibilă cu xz și cu LZMA SDK.

Implementarea filtrului LZMA1 în liblzma necesită ca suma lc și lp să nu depășească 4. Altfel, fișierele .lzma, care depășesc această limitare, nu pot fi decomprimate cu xz.

LZMA Utils creează numai fișiere .lzma care au o dimensiune de dicționar de 2^n (o putere de 2), dar acceptă fișiere cu orice dimensiune de dicționar. liblzma acceptă numai fișierele .lzma care au dimensiunea de dicționar de 2^n sau 2^n + 2^(n-1). Acest lucru este pentru a reduce numărul de „fals pozitiv” atunci când se detectează fișiere .lzma.

Aceste limitări nu ar trebui să fie o problemă în practică, deoarece practic toate fișierele .lzma au fost comprimate cu opțiuni pe care liblzma le va accepta.

Resturi rămase

Când decomprimă, LZMA Utils ignoră în tăcere totul după primul flux .lzma. În majoritatea situațiilor, aceasta este o eroare. Aceasta înseamnă, de asemenea, că LZMA Utils nu acceptă decomprimarea fișierelor .lzma concatenate.

Dacă au rămas date după primul flux .lzma, xz consideră că fișierul este corupt, cu excepția cazului în care a fost utilizată opțiunea --single-stream. Acest lucru poate rupe scripturile obscure(scrise deficitar) care presupun că resturile rămase sunt ignorate.

Rezultatul comprimării poate varia

Ieșirea exactă comprimată produsă din același fișier de intrare necomprimat poate varia între versiunile XZ Utils, chiar dacă opțiunile de comprimare sunt identice. Acest lucru se datorează faptului că instrumentul codificator poate fi îmbunătățit (comprimare mai rapidă sau mai bună) fără a afecta formatul fișierului. Ieșirea poate varia chiar și între compilările diferite ale aceleiași versiuni XZ Utils, dacă sunt utilizate opțiuni diferite de compilare.

Cele de mai sus înseamnă că odată ce opțiunea --rsyncable a fost utilizată, fișierele rezultate nu vor fi neapărat sincronizate cu rsync decât dacă atât fișierele vechi, cât și cele noi au fost comprimate cu aceeași versiune xz. Această problemă poate fi remediată dacă o parte a implementării codificatorului este înghețată pentru a menține stabilă ieșirea „rsyncabilă” între versiunile xz.

Instrumente de decomprimare .xz încorporate

Implementările instrumentului de decomprimare .xz încorporat, cum ar fi XZ Embedded, nu acceptă neapărat fișiere create cu tipuri de verificare a integrității, altele decât none și crc32. Deoarece valoarea implicită este --check=crc64, trebuie să utilizați --check=none sau --check=crc32 atunci când creați fișiere pentru sistemele încorporate.

În afara sistemelor încorporate, toate instrumentele de decomprimare în format .xz acceptă toate tipurile de verificare sau cel puțin pot decomprima fișierul fără a efectua verificarea integrității dacă acel tip de verificare nu este acceptat.

XZ Embedded acceptă filtre BCJ, dar numai cu poziție de pornire implicită.

Bazice

Comprimă fișierul foo în foo.xz folosind nivelul de comprimare implicit (-6) și elimină fișierul foo dacă comprimarea are succes:

xz foo

Decomprimă bar.xz în bar și nu elimină bar.xz chiar dacă decomprimarea este efectuată cu succes:

xz -dk bar.xz

Creează baz.tar.xz cu nivelul prestabilit -4e (-4 --extreme), care este mai lent decât nivelul prestabilit implicit -6, dar necesită mai puțină memorie pentru comprimare și decomprimare (48Mio și, respectiv, 5Mio):

tar cf - baz | xz -4e > baz.tar.xz

Un amestec de fișiere comprimate și necomprimate poate fi decomprimat la ieșirea standard cu o singură comandă:

xz -dcf a.txt b.txt.xz c.txt d.txt.lzma > abcd.txt

Comprimarea în paralel a mai multor fișiere

În sisteme GNU și *BSD, find(1)EN și xargs(1)EN pot fi utilizate pentru a paraleliza comprimarea mai multor fișiere:

find . -type f \! -name '*.xz' -print0 \     | xargs -0r -P4 -n16 xz -T1

Opțiunea -P pentru comanda xargs(1)EN stabilește numărul de procese paralele xz. Cea mai bună valoare pentru opțiunea -n depinde de câte fișiere trebuie să fie comprimate. Dacă există doar câteva fișiere, valoarea ar trebui probabil să fie 1; cu zeci de mii de fișiere, 100 sau chiar mai mult poate să fie valoarea potrivită pentru a reduce numărul de procese xz pe care xargs(1)EN le va crea în final.

Opțiunea -T1 pentru xz este acolo pentru a-l forța să ruleze în modul cu un singur fir de execuție, deoarece xargs(1)EN este folosit pentru a controla cantitatea de paralelizare.

Modul robot

Calculează câți octeți au fost salvați în total după comprimarea mai multor fișiere:

xz --robot --list *.xz | awk '/^totals/{print $5-$4}'

Un script poate dori să afle dacă folosește o versiune xz suficient de nouă. Următorul script sh(1)EN verifică dacă numărul versiunii instrumentului xz este cel puțin 5.0.0. Această metodă este compatibilă cu versiunile beta vechi, care nu acceptau opțiunea --robot:

if ! eval "$(xz --robot --version 2> /dev/null)" ||         [ "$XZ_VERSION" -lt 50000002 ]; then     echo "Versiunea dumneavoastră de „xz” este prea veche!" fi unset XZ_VERSION LIBLZMA_VERSION

Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru decomprimare folosind variabila de mediu XZ_OPT, dar dacă o limită a fost deja stabilită, nu o mărește:

NEWLIM=$((123 << 20))  # 123 MiB OLDLIM=$(xz --robot --info-memory | cut -f3) if [ $OLDLIM -eq 0 -o $OLDLIM -gt $NEWLIM ]; then     XZ_OPT="$XZ_OPT --memlimit-decompress=$NEWLIM"     export XZ_OPT fi

Lanțuri de filtrare personalizate pentru instrumentul de comprimare

Cea mai simplă utilizare a lanțurilor de filtrare personalizate este personalizarea unei opțiuni prestabilite LZMA2. Acest lucru poate fi util, deoarece opțiunile prestabilite acoperă doar un subset al combinațiilor potențial utile de opțiuni de comprimare.

Coloanele CPUComp din tabelele de descriere a opțiunilor -0 ... -9 și --extreme sunt utile atunci când personalizați opțiunilor prestabilite LZMA2. Iată părțile relevante colectate din aceste două tabele:

Dacă știți că un fișier necesită un dicționar oarecum mare (de exemplu, 32Mio) pentru a se comprima bine, dar doriți să-l comprimați mai repede decât ar face xz -8, o opțiune prestabilită cu o valoare CPUComp scăzută (de exemplu, 1) poate fi modificată pentru a utiliza un dicționar mai mare:

xz --lzma2=preset=1,dict=32MiB foo.tar

Cu anumite fișiere, comanda de mai sus poate fi mai rapidă decât xz -6 în timp ce comprimă semnificativ mai bine. Cu toate acestea, trebuie subliniat că doar unele fișiere se beneficiază de un dicționar mare, păstrând în același timp valoarea CPUComp scăzută. Cea mai evidentă situație, în care un dicționar mare poate ajuta foarte mult, este o arhivă care conține fișiere foarte asemănătoare de cel puțin câțiva megaocteți fiecare. Dimensiunea dicționarului trebuie să fie semnificativ mai mare decât orice fișier individual pentru a permite LZMA2 să profite din plin de asemănările dintre fișierele consecutive.

Dacă utilizarea unei mari cantități de memorie pentru comprimare și decomprimare este în regulă, iar fișierul comprimat are cel puțin câteva sute de megaocteți, poate fi util să folosiți un dicționar și mai mare decât cei 64Mio pe care i-ar folosi xz -9:

xz -vv --lzma2=dict=192MiB big_foo.tar

Utilizarea opțiunii -vv (--verbose --verbose) ca în exemplul de mai sus, poate fi utilă pentru a vedea cerințele de memorie la comprimare și decomprimare. Amintiți-vă că utilizarea unui dicționar mai mare decât dimensiunea fișierului necomprimat este risipă de memorie, de aceea, comanda de mai sus nu este utilă pentru fișiere mici.

Uneori, timpul de comprimare nu contează, dar utilizarea memoriei la decomprimare trebuie menținută la un nivel scăzut, de exemplu, pentru a face posibilă decomprimarea fișierului pe un sistem încorporat. Următoarea comandă folosește -6e (-6 --extreme) ca bază și fixează dimensiunea dicționarului la doar 64Kio. Fișierul rezultat poate fi decomprimat cu XZ Embedded (de aceea există --check=crc32) folosind aproximativ 100Kio de memorie.

xz --check=crc32 --lzma2=preset=6e,dict=64KiB foo

Dacă doriți să stoarceți cât mai mulți octeți posibil, ajustarea numărului de biți de context literal (lc) și a numărului de biți de poziție (pb) poate ajuta uneori. Ajustarea numărului de biți de poziție literală (lp) ar putea ajuta, de asemenea, dar de obicei lc și pb sunt mai importante. De exemplu, o arhivă de cod sursă conține în mare parte text US-ASCII, așa că ceva precum comanda următoare, ar putea oferi un fișier „mai slăbuț” (aproximativ cu 0,1%) mai mic decât cu xz -6e (încercați și fără lc=4):

xz --lzma2=preset=6e,pb=0,lc=4 fișierul_sursă.tar

Utilizarea unui alt filtru împreună cu LZMA2 poate îmbunătăți comprimarea cu anumite tipuri de fișiere. De exemplu, pentru a comprima o bibliotecă partajată x86 pe 32 de biți sau x86 pe 64 de biți folosind filtrul BCJ x86:

xz --x86 --lzma2 libfoo.so

Rețineți că ordinea opțiunilor de filtrare este semnificativă. Dacă --x86 este specificată după --lzma2, xz va da o eroare, deoarece nu poate exista niciun filtru după LZMA2 și, de asemenea, pentru că filtrul x86 BCJ nu poate fi utilizat ca ultimul filtru din lanțul de filtrare.

Filtrul Delta împreună cu LZMA2 pot da rezultate bune cu imagini bitmap. De obicei, ar trebui să întreacă comprimarea PNG, care are câteva filtre mai avansate decât delta simplă, dar utilizează Deflate pentru comprimarea reală.

Imaginea trebuie să fie salvată în format necomprimat, de exemplu, ca TIFF necomprimat. Parametrul de distanță al filtrului Delta este fixat să se potrivească cu numărul de octeți per pixel din imagine. De exemplu, bitmap-ul RGB pe 24 de biți necesită dist=3 și este, de asemenea, bine să pasați pb=0 la LZMA2 pentru a se adapta alinierii pe trei octeți:

xz --delta=dist=3 --lzma2=pb=0 foo.tiff

Dacă mai multe imagini au fost introduse într-o singură arhivă (de exemplu, .tar), filtrul Delta va funcționa și pe aceasta atâta timp cât toate imaginile au același număr de octeți per pixel.